St Vincent si cele 32 de insule denumite Grenadines, dintre care foarte multe private. Prima oprire Union Island, o insula desert, foarte mica, o puteam face in cateva ore cu bicicleta insa nu era nimic interesant asa ca am hotarat sa ramanem in zona de ancorare, unde era si un coral frumos, un restaurant in mijlocul ape Happy Island la care puteai ajunge cu dinghi sau sa inoti. Am asteptat un vant bun pentru a putea merge catre Tobago Cays un loc unic in caraibe datorita barierei de coral foarte mare . S-a preconizat vant puternic si valuri pentru mai multe zile si am hotarat sa ridicam ancora si sa ne riscam, distanta fiind mica de circa o ora si jumatate. Astfel am ridicat putin dn vela principala, un reef si cu putin genova vela din fata am plecat la drum. Valuri imense de 2-3 metri se ridicau si dispareau in stanga si in dreapta noastra, vantul venea in rafale, insa am reusit sa parcurgem in siguranta pasajul si am ancorat in Tobago Cays intr-un peisaj superb , cu apa turquise.
Tobago Cays este un parc national , bariera de coral sub forma de potcoava protejeaza cateva insule salbatce locuite doar de iguane, crabi si pasari. Apa are un albastru incredibil , fiind locul unde au fost filmate multe secvente din Filmul Piratii din Caraibe. Este desemnat ca fiind unic in Caraibe prin salbaticie si naturalete.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul ca am convietuit timp de 4 zile in Tobago Cays alaturi de o familie numeroasa de broscute testoase de toate dimensiunile si culorile, care mai rusinoase care mai prietenoase. Inotau libere si se hraneau cu alge sub barca noastra, mai isi scoteau capul putin la suprafata si stateau la poze.
Am inotat cu broscute, am facut snorkeling ore intregi, hiking pe insulele din jur in varful carora puteam vedea peisaje unice pline de dramatism.
Urmatoarea insula mare pe care am ancorat a fost Bequia. Am trecut pe langa celelalte insule insa nu am reusit sa oprim decat in patru dintre ele. Palm Island, Mustique, Young Island, Petit St Vincent sunt insule private adica accesul poate fi restrictionat pana la % la % fiind proprietati private de la hoteluri la persoane fizice, asa ca le am evitat.
Am inoptat o seara in Canouan, o insula mica, jumatate era proprietate italiana, toti locuitorii insulei erau angajatii acestei companii italiene care construia in verva un resort urias cu teren de golf, spa etc. Am facut o plimbare prin orasul principal si toti barbatii terminasera munca si se intorceau acasa , cu casca pe cap , cu masina de firma, etc.
In port ne-am salutat prietenos cu vecinii din spatele nostru de nationalitate Rusa , noi admirandu-le frumosul catamaran de 5 ori mai mare ca Mazarin. Ne-am luat cina pe barca si ne-am culcat cu gandul ca a doua zi urma un drum mai greu catre Bequia. Canouan fiind o insula muntoasa iar bay-ul era sub form de U , in timpul noptii s-au format niste curenti uriasi, rafale puternice, vantul suiera asemeni iernilor geroase din copilarie. In jurul orei 2 noaptea cand ne-am uitat pe geam si ne minunam ca nu se mai auzea nici un sunet am vazut barca rusilor lipita de a noastra....ne-am socat. Datorita vantului puternic si a faptului ca unde ancorasem nu era nisip erau alge ancora noastra a alunecat si am ajuns langa catamaran , iar Mazarin se simtea protejata sprijinindu-se spre norocul nostru de fenderele catamaranului. Printr-un efort de echipa urias al nostru pe vantul puternic de peste 40 knots am reusit sa ridicam ancora si sa o aruncam din nou mai in fata. Urmatoarele 6 ore am stat de veghe si am asteptat sa vina dimineata sa putem pleca. Ne-am uitat cu atentie la partea pe care am atins-o a catamaranului si la ora 8 dimineata am tulit-o spre Bequia.
Pe drumul spre Bequia am avut parte de valuri 3-4 metri, dusuri fregvente, viteza mare spre bucuria lui Mihai de 7-8 knots si spre teama mea finalizat cu o intalnire dinamica intre Mazarin si echipaj si o echipa de delfini .
Delfini din toate partile sareau, unii inotau pe sub barca, altii sarea in fata barcii, mai mici, mai mari, unii negri cu burata alba altii gri. Ne- a placut foarte mult aceasta insula plina de verdeata, flori, fructe, pasari, pesti si oameni interesanti. Am inchiriat un scuter si am facut un tur al insulei cu harta in mana. Avem si un permis de conducere local:) . Am vizitat un sanctuar al broscutelor inedit particular. Un nene de peste 70 de ani nascut in Bequia, posibil origini engleze, care si-a dedicat ultimii 30 ani din viata salvand broscute, protejandu-le si prezentandu-le turistilor. Din donatii a reusit sa sustina aceasta fundatie. Cand am ajuns acolo arata ca o ferma plina de animale de toate felurilile. L-am intrebat ce face cu atatea animale si ne-a spus ca el iubeste broscutele si sotia lui se ocupa de celelalte animale.
Dupa plecarea de la sanctuar si trecerea printr-o padure de palmieri batrani de peste 100 de ani ne-am oprit la o plantatie Spring Plantation pe care se aflau un hotel si un restaurant foarte dragut. Am luat pranzul si am fost foarte impresionati de prospetimea alimentelor, oamenii foarte prietenosi, un catel dragalas, o pisica, un chelner distrat, un barman cantaret si un ghid care intregea tabloul. Tot ce am mancat la masa si am baut respectiv supa, legume, fructe, peste, cocktail de banane erau proaspete crescute pe domeniul plantatiei , organic fara a fi stropite cu nimic.
Dupa masa am fost preluati de ghid care ne-a facut un tur al plantatiei de la menta proaspata, busuioc, rosii cherry, lemongrass la banane si pomi de lime, portocale, mandarine, passion fruit, guava. Ne-a dat si o reteta sa culegem din pom banane sa le facem pasta sa adaugam lapte rom si ceva spices si iata cocktailul, el a baut 6 la pranz si de aceea era asa bine dispus. Cand ne-a vazut asa incantati de fructe pe masura ce le gustam a decis sa ne umple rucsacul de fructe. Mihai si-a dat sapca pe spate sa vada mai bine si a inceput sa indese in rucsac tot ce ne cara ghidul subliniind ... Sa nu vada seful....o fac pentru voi... Ne-am intors fericiti la restaurant sa platim si nota. Surpriza vecinii de langa masa noastra care au avut o nota mai mica decat a noastra, ne-au platit noata din greseala si noi ne-am trezit ca platim mult mai putin decat ne-am preconizat, era mana chelnerului distrat :) am fost chiar multumiti, am plecat si cu fructe in rucsac din copac, am mancat si bine, am platit si incredibil de putin, am vazut cum sunt pomii de lime, de pasion fruit, bananierii ....
